Un termistor, o componentă semiconductoare renumită pentru sensibilitatea acută a valorii sale de rezistență la schimbările de temperatură, se încadrează în două categorii distincte pe baza coeficientului său de temperatură: termistorul coeficientului de temperatură pozitiv (PTC) și coeficientul de temperatură negativ (NTC).Termistorul NTC, utilizat în mod obișnuit pentru măsurarea, controlul și compensarea temperaturii, este recunoscut pe scară largă ca senzor de temperatură.În schimb, termistorul PTC nu numai că măsoară și controlează temperatura, ci și se dublează ca element de încălzire și acționează ca un „comutator”.Acest dispozitiv multifuncțional combină rolurile unui element sensibil, încălzitor și comutator, denumit în mod adecvat un „comutator termic”.
Caracteristica definitorie a unui termistor NTC este coeficientul său de temperatură negativă.Aceasta înseamnă că pe măsură ce temperatura crește, rezistența sa scade semnificativ.Utilizând această proprietate, componentele NTC sunt utilizate frecvent în mecanisme de pornire moale, precum și în circuitele de detectare și control automat, în special în aparatele mici de uz casnic.În schimb, un termistor PTC se caracterizează printr -un coeficient de temperatură corectat, unde rezistența sa crește în special odată cu creșterea temperaturii, de aici utilizarea sa comună în circuitele de control automate.
Valoarea de rezistență a unui termistor se schimbă dinamic ca răspuns la variații externe de temperatură.Simbolul său textual este notat ca „RT”.Termistorii cu coeficienți de temperatură negativi sunt marcați ca NTC, în timp ce cei cu coeficienți de temperatură pozitivi sunt indicați ca PTC.Simbolul grafic al termistorului în circuite este reprezentat folosind θ sau t ° pentru a semnifica temperatura.Această juxtapunere a simbolurilor și coeficienților joacă un rol crucial în distincția dintre termistoarele NTC și PTC, ghidând aplicarea lor adecvată în diferite circuite și dispozitive electronice.